Mama… Care

Mama… Care nasti o fata!

Din povestea mea… S-o stii…

… Pana o vezi maritata…

Linistita si-mpacata,

… Niciodata n-ai sa fii!

Niciodata n-ai sa fii!

 

 Caci norocul ce-o asteapta

… Decand este leganata,

Nu ii este scris pe poarta,

… Ce-o inchizi cand vei dormi…

  

Ca pe gainusa din ograda

Ulii o tintesc s-o vada,

Caci isi zic ca e ofranda

… De la cer… Ce-o vor primi!

 

Si atunci cand o insfaca

Doar te uiti ce or sa-i faca…

… Penele i-or jumuli!

Trupul i-l vor flenduri!

Viata i-o vor nimici!

*

Si de crezi… Firul urgiei

Si a veghii framantare,

Blestemul curand il rup…

Doar un pas mai este inca

Voalul sa-i rasfiri pe trup,

Uliul vine si mai aprig

Cand atat a asteptat!

Prada-i este doar triumful

Ca naravul n-a lasat!

… Si-n bucati o s-o sfisie…

Iar cand planul si-a facut,

Ti-o va scuipa in ograda!

… Dupa ce seva i-a supt!

 

…  Si ti-o da atunci s-alegi…

Dintre zdrente s-o culegi!

*

 Sfartecatu-i trup si suflet

Nici tu, mama… N-ai sa poti

… Sa le mangai laolalta…

Ca intreaga sa ti-o scoti!

 

Si nu poti sa o pazesti…

… Pentru ca in asta lume,

Lighioane stau la panda…

Ce ca om isi dau un nume!

 

… De-aia mama… Iti doresc

Sa nu ai o asa soarta…

Ca atuncea cand te cata

… Viata este terminata!

Cand in suflet de fata…

… Viata imi mangaie fata si parul incaruntit…

Canonul timpului imi este-al lacrimilor martor… Ce in obraz mi-au daltuit.

Dar  n-am de ce ascunde oglinda… Senina sant, in ea, sa ma privesc!

… Numai adancul ma nelinisteste… Unde razbat, cand le destainuiesc!

*

Caci, pripasita fui intr-un colt numai… Cautand, de inceput, cuvant potrivit

Dar navali a zgurei avalansa… Hranita de murdarul, in suflet de azi, talmacit.

… Si asa manata, privii cu uimire… Ca nu alinarea am sa o gasesc!

Si ca adanc… Tot mai adanc, vrand face lumina… Murdarul intreg scormonesc.

*

Caci nu am putut sa descopar femeia… Cand in suflet de fata m-a batjocorit!

… Si cautandu-mi mereu drumul… De repetate ori, din nou, am amutit.

Mereu m-a prins, in a lui gheara, talazul furtunii ce din senin a dezlantuit

… Mereu m-am intrebat… Pentru ce?… Si ce haita… Asa!… m-a haituit?

*

*

Mereu razbate un tacanit de poarta, Ce deschisa ramase cand furtuna a izbit

In secunde sa imi toace anii… Dezvaluindu-mi zadarnicia vietii de om ratacit!

… Si daca azi, deslusesc si mai bine haita… Care in adancuri m-a ademenit

Furtuna din senin se redezlantuie-n mine… Fara sa-i gasesc rost sau sfarsit!

*

Dar ce condamnat pe viata… Fara vina si fara proces!… s-ar putea linisti

… In stiinta ca nesocotitii i-au dat sentinta… Fara macar in ochi a-l privi?!!!

Ca pe bunul lor mi-au matrasit viata!… Ca acelui pestisor de largul marii captat

Pe care, rechinul hamesit in vizir il ia… Caci numai sa-l devoreze a asteptat!

*

… Insa minuni se intampla adesea… Si cand marii, atata urgie, ii e de ajuns

Mai scuipa cate un rechin imbuibat… Ca dreptatea… La lumina sa fi strapuns!

Atunci, fata i-o poti citi…  Cu litera mocirlei in care nedreptatea a inotat…

… De la a timpului moara docila… Rabdarea sfanta… De-am fi invatat!

Daca am putea uita si trece mai departe…

*

… Daca am putea uita si trece mai departe

Peste GUNOIUL CE NE-A MURDARIT SUFLETUL candva…

Fara a mai pierde nici macar un gand despre asa fapte…

… Ca si cand ne-am sterge picioarele in fata usii!… Doar asa!

*