Broscuta

51dmLVL4iJL (1)

Nu am multe amintiri… Sa fie poate, doua-trei
Pana la acea zi in care, viata imi puse un temei!
Cred ca aveam vreo patru ani pe cand m-a inclestat 
Amintirea si ca mama inca de mana m-a purtat.
 
 
 
Cu sase case, peste drum, venea in fiecare vara
In concediu… Un barbat plecat din sat, odinioara.
Locuia in Bucuresti si devenise-un om cu vaza
Dar nu-si uitase radacina si tot vroia satul sa-si vaza.
 
 
 
Il insoteau un pechinez si cu fetele lui doua
Ce desigur ca finute imi pareau… Boabe de roua!
Eram mai mica decat ele si nu prea am priceput
De ce tocmai eu eram aleasa lor… De la-nceput!
 
 
 
In timpul cand stateau acolo, eram adeseori la ei.
Tatal lor ma lua de-acasa si-apoi ne jucam in trei.
Asa trecura verile pana fetele-au crescut
Si candva, ne revedeam si vorbeam despre trecut.
 
 
 
Sigur ca era un vis, ca primeam mereu bomboane
Chiar daca maica-mea tinea destule, prin cotloane.
Si jucarii aveau, desigur, pe care eu nu le-am primit
Numai ca, de acea data, o broscuta m-a uimit!
 
 
 
Era din tabla, colorata intr-un verde de brotac
Si daca-i rasuceam cheia, sarea si facea:… Oac!… Oac!
De suflet mi se lipise, dar joaca nu mi-era de-ajuns!
As fi vrut, asa, in taina, sa ii spun ce m-a patruns!
 
 
 
Si-n acea zi am gandit, cand eram la fel tratata
Ca si fetele acelea… C-as putea s-o iau o data!
Sa ma joc frumos acasa, s-o mangai cum eu gandesc
Sa ma satur, pur si simplu!… Sa ii spun ca o iubesc!
 
 
 
Desigur c-am sa o aduc inapoi!… Nevatamata
Dupa-amiaza, cand ma-ntorc, ca voi fi iarasi luata!
Dar, uitai un amanunt… Ca voie trebuia sa cer!
Sigur ca as fi primit-o… Nu faceam gaura-n cer!
 
 
 
Si uite ziua-ntiparita care asa m-a ravasit…
Era timp sa merg acasa dar domnul nu e de gasit!
Sa fi crezut ca-i responsabil si de-aia n-oi fi intrebat?
Ce mai incolo-incoace… Broscuta am luat!
 
 
 
Nici nu parasisem bine pridvorul casei batranesti
Cand panica m-a doborat!… Asa, sa te lecuiesti!
Deodat’, altfel gandeam si inima ghem s-a facut
Cand ceea ce nevinovat paruse, la antipod a trecut.
 
 
 
Automatic, pasii tot mai grei, catre poarta ma duc
Gandul casa o cauta, dar paiul nu pot sa-l apuc!
Cum sa ma pot intoarce sa las broscuta pe pridvor?
Ce raspund la o-ntrebare si care-ar fi gandul lor?
 
  
 
Ce-ar fi dac-as arunca-o?… Dar si iarba este verde
Si la urma-ntreaba lumea, ca broscuta ni se pierde!
Acum, eram deja cazuta!…
Maica-mea m-ar salva, sigur, dar si ea-i nevazuta!
 
 
 
Si ca niciodata, singur-am luat drumul catre casa
Maica-mea chiar s-a minunat, da-n pace ma lasa.
Tocmai era ocupata, ca intr-un colt mai bine sa fieb!
Frica, rusinea, disperarea… In codrii ma-ndesau, acerb!
 
 
 
Dar numai bine ca striga si domnul la poarta
Si cum mai stiam de ce la noi, acum, drumul il poarta!
Cu mama il aud vorbind si ies sa spun ca am broscuta
Si gandul care m-a facut s-o iau ca sa imi tai manuta!
 
 
 
Apoi, m-au linistit si fapta nepedepsita a ramas
Maica-mea zise c-ajunge!… Stie ca invatatura am tras!
Si ce invatatura!… Constiinta nepretuita imi e sfatuitoare
Si cu buna stiinta n-am sa ma mai arunc in valtoare!
 
 
 
Dar… Stiti ce este aceea pocainta?
Este cand sangerezi pe dinauntru si pentru a celorlalti necredinta!
 Si, numai acolo mai poti sa dai gres!
Cand te lasi cu mitocani care s-or sterge cu tine si te-nfasura in pres!

**

*

Sau sa zic mai bine PULICA, pentru fata ta…

CONSTIINTA DE A AVEA CONSTIINTA?

Dar tare as fi curioasa…
Ce gandesc ADEVARATII BARBATI?
… Sper ca REPREZENTANTI ai SPECIEI destui s-or gasi!
Nu li se inroseste lor OBRAZUL?
… Ceea ce cred, daca asa cum inteleg eu prin asta ar fi!
Pentru acest NIMENI!
… LEPADAT parca numai ca aici sa pot scri’!
*
*
… Mie mi s-a inrosit obrazul… Caci vinovata din senin m-am simtit
Cand in facultate, o colega din alta camera
… Ca CURVA aceea cu care sa locuiesc… GHINIONUL m-a nimerit
Cica, o bluza i-ar fi furat…
I-o imprumutase, asa cum era obiceiul la studente
… Si ca i-a dat-o inapoi, a uitat!
EU nici macar nu stiam cum arata BLUZA… pentru care s-au certat
Si totusi sentimentul vinovatiei… fara sa stiu DE CE?… m-a cautat!
… Apoi, desigur ca acea colega proasta
Bluza si-a gasit-o
… Intre boarfele dezordonate… cand a mai cotrobait
Dar pana AZI, nu am uitat sentimentul acela
Care DOAR pentru PROSTIA ei… m-a napadit!
*
… Stiu doar ca CONSTIINTA nu bate OBRAZURILE TOATE!
De aceea CIVILIZATIA, fara mare progres… DOAR se ZBATE!

***

Dar nu am banuit
Ce CURVA va avea de sporovait!

*
Nici nu ne intorsesem bine!… Eu… Un ton nu am scos!
Acea buna prietena care fugise vine si-mi spune totul… Pe de rost!
Toti faceau misto despre acel COLEG… Ca l-am lasat cu buza umflata
Si eu, ca si la treaba CU BLUZA aceea
Fara sa fi spus ceva… Desigur!… Ma simteam iar VINOVATA!

*
 
Banuiesc ca in astfel de situatii, in acel colt sant proiectata iara
Unde nu mai vedeam o scapare si-am inteles sufletul curat prima oara
Si ca eram pe drumul sa mi-l pierd
Cand nu puteam altfel!… Decat cu el curat sa ma dezmierd!
 
 
 
De aceea ii multumesc vietii de o asa intamplare!
Este ca norocul de a mi se face greata cand trag din tigare.
Trei luni, m-am facut si eu ca fumez, cand eram proaspat moarta
Si deodata m-am lasat… Si de acest viciu fui scutita de soarta!
*

*

Categorii: Literatura, Poezii | Etichete: | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: