https://oamenisisobolani.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/11/intre-nu-si-intre-da1.jpg
*
Când privesc viața acuma, din colțul meu cu stafii
Mă întreb… Cum s-au pierdut toți acei gingași copii?
Nu-i înspăimântă zăplazul… Când eram doar mielușei…
De s-au despărțit de turmă și-au ales să fie zmei?
*
De ne-a speriat ocolul și curați ne-am regăsit
Vom purta pecetea crucii gândului proaspăt prăsit
Doborânduni-se visul când teama-n suflet se naște
Că de două feluri sântem și zmeii nu-i vom recunoaște!
*
Când o fi bătut secunda în care-așa ne-am dezbinat
Să mă caute cu urgia ce și-a alintat-o-n pat…
Îns-așa privi copilul ce-am crezut că-i e străin
De mă-nduioșă pe dată… Să nu-l știu că-i un hain!?!
*
Între bine și între rău, balanța stă pentr-o clipită
Până cel fără Dumnezeu halebarda și-o agită.
Când eu Da spusei și-am rupt firul cu Nu răsucit
În speranța ce-i vorbea… Îndoiala l-a ghicit!
*
… Nu-mi zisei că, de mă-nseală, am să urc pe alt altar
Dacă-n negrul lui cernită m-o uita… Că-i făcui dar…
Când cerea să-mi fie jude și-nsoțitor pân’ la moarte
… Că-i voi pune și-acel laur cununii ce vrea s-o poarte!?
*
Între Nu și între Da, gândi balanța cum s-o-ncline…
Cuvântu-și ține ori închide cripta deschisă pentru mine?
Zmeul ce-și puse chip de om căta o jertfă s-o fi frânt
Ca după Da, să-i stau pe-altarul unde mereu hulită sânt!
*
Cântărindu-mi azi necazul, cu sufletul unei femei
Nu ne dezbină zăplazul!… Mișeii erau doar între ei…
Dar, când nu m-am rătăcit ca lor și eu să mă aseamăn
Toată viața rătăci-voi cu un strigoi fără de seamăn!
Comentarii recente