Articole etichetate cu: barbat
Haide, fată!
*
Bate vântul ca să spună
Despre o lume păgână
Care-n ea doar m-a târât… Făr’ să mă fi cunoscut!
… Și o groapă mi-a făcut!
*
Bate vântul!… Ca și gândul!
Care-n suflet îmi vuiește
Și povestea mi-o stârnește
Cum pe șarpe am călcat!
… Copil cu suflet curat…
Rămas tot nealintat!
*
Căci mormântul mă apasă!
… Strigoiul tot nu mă lasă…
Dar, poate-n ziua când orbind
Banii nu-i vede sclipind?
… Sau în ziua când surzind
Nu-i mai aude foșnind?
*
… Poate-așa m-oi liniști
Că atunci se va privi
Și-n suflet se va citi?
Ca să știe… Pe pământ
Ca șarpe… Viața mi-a frânt!
… Ca să pot trăi și eu
Când mă rog la Dumnezeu!
*
Coroniță de flori vii dăruită tocmai mie
Împletită la un voal… Ca un basm ziua să-mi fie
Când nici nu mă așteptam… Să fiu așa răsfățată
Chiar dacă în noua viață… Mă miram c-am fost luată!
*
Nu credeam de-așa noroc… Unde pașii m-au purtat
După ce cunoscui morții ce cu ei m-au îngropat!
Dar minuni se-ntâmplă, uite!… Viața tot nu m-a uitat
Și-l găsii pe-acela care… Mă rugă să-mi fie bărbat!
*
Haide, fată!… Fruntea sus!… Uită răul ce te-apasă
Ce sub zâmbet îl ascunzi… Chiar dacă vei fi mireasă!
Că nici rochie să ai… Ca albă floare… N-ai vrut!
Căci ți-ai zis că nu se face!… După ce ai petrecut!
Însă mama ți-a strigat:
“Nu-ți strica ziua-nsemnată!
Chiar dacă ți s-a-ntâmplat… Pentru o lepră nespălată!
Tu rămâi aceeași fată!”
*
Haide, fată!… Ieși la poartă, căci alaiul ți-a venit
Să te însoțească mâine, pe drumul ce l-ai dorit!
Hai să vezi… Cum se-ntâlnesc oamenii de omenie
Când români și sași, de-odată, umplu casa… Să se știe!
*
Nu contează națiune!
… Firul inimii o spune!
Căci vorbesc… De parcă nu tocmai s-ar fi cunoscut
Și apoi, în satul tot, vor spune ce-au petrecut.
Că au fost la nunta ta
… Serbată la Vlad Dracul… În casa sa!
Dar și că au cunoscut
Oameni cum n-au mai văzut
Pentru că acolo este…
Omenie!… Nu poveste!
*
Haide, uite… C-au venit să te vadă îmbrăcată
Dar, cum vrei să fii fardată
Mirele iese-n fereastră… Să mai spună câte-o poantă.
Și-om urca apoi, agal’…
La Biserica din Deal
Und’ s-o face legătura… Spre a nu se destrăma!
Când doi oameni dau cuvântul… Iar tu spui primul tău: Ja!
*
Iar apoi, o să petrecem… Și doar sârbe vom juca!
Numai hore românești… Căci doar este nunta ta!
… Iar vecinii ce n-au fost martorii acelei zile
Or să vină să te vadă când veniți acasă, mâine!
*
Fiindcă socrul ți-a umplut geanta cu diapozitive
Și cu poze… Să-ți ajungă!
… Nu ca morții din relicve!
*
https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/2017/12/maria-1982-mai.jpg
*
*
Bate vântul ca să spună
Despre o lume păgână
Care nu m-a cunoscut
Dar o groapă mi-a făcut!
*
Bate vântul!… Ca și gândul!
Care-n suflet îmi vuiește
Și povestea mi-o stârnește
Cum pe șarpe am călcat!
… Copil cu suflet curat…
Rămas tot nealintat!
*
Căci mormântul mă apasă!
… Strigoiul tot nu mă lasă…
Dar, poate-n ziua când orbind
Banii nu-i vede sclipind?
… Sau în ziua când surzind
Nu-i mai aude foșnind?
*
… Poate-așa m-oi liniști
Că atunci se va privi
Și-n suflet se va citi?
Ca să știe… Pe pământ
Ca șarpe… Viața mi-a frânt!
… Ca să pot trăi și eu
Când mă rog la Dumnezeu!
*
Celui care a mințit c-a iubit
Și sufletul curat mi l-a batjocorit
Fă-i, Doamne!… Fă-i inima de piatră!
Iubirea adevărată …
Să n-o cunoască vreodată!
*
*
Categorii: Etica, Literatura, MORAL si respect de sine, Poezii, Teme, Şobolani
Etichete: barbat, Biserica din Deal, Coronita de flori vii, lepra nespalata, Mama, mireasa, mortii din relicve, romani si sasi, sarpe, socrul, voal
Lasă un comentariu
Sau… Chiar e mai bine asa? (4)
*
*
Sau…
CHIAR
E MAI BINE AȘA?
… Și AZI gândești, FUTALĂULE LAȘ?
…
Spune-i lumii cum te-ai LĂUDAT, în PROSTIA ta… Până și cu SALTEAUA!
Tu, lepădătura unei BOVINE… căci doar așa, SINGUR te-ai clasificat!
Că și BOU să îți spun e prea mult!
Tu, NIMENI!… Când o VACĂ în tine a stat!
…
Și dacă tot sânt aicea… Ți-o spun și pe ultima!
… Ultima!… ULTIMA!
Îți amintești, desigur… cu Baia-Mare… Povestea!
Căci doară de aceea ți-am zis-o… ȚĂRAN de URZICENI UMFLAT!
… SĂ mă înțelegi cum sânt…
ȘI că altul, mai bine dăcât MINE a făcut-o… ȘI nerugat!
…
Tu, creatură de rând… m-ai convins că m-ai înțeles…
Și numai așa, apoi… JOCUL ți-a mers!
…
Nu valorezi nici cât MUCII… acelui băiat-BĂRBAT
Pentru care îi mulțumesc VIEȚII… că în drumul meu l-a postat!
…
Chiar de venea ca și mine… dintr-un SAT
… TU, RATAT!
M-a înțeles… MULT prea BINE!
… DOAR și-a dorit… Dar CARACTERUL nu și-a uitat!
*
Și…
După ce am cunoscut AȘA CARACTER!
… După ce am cunoscut AȘA BĂRBAT!…
Și ce să mai zic, Ooooh… DOAMNE
… Căci nu pot să descriu cum a arătat…
… Căci a fost… Mult prea frumos… Să poată fi și adevărat
!!!
Mi-am zis că a doua oară, VIAȚA… AȘA NOROC să-mi mai dea, nu am de așteptat!
Și ai apărut tu, NIMENI… Și chiar de am făcut atâtea cruci lui NU!… Te-am luat.
…
Și clasa a doua!… Și ultima clasă!… ar fi o JIGNIRE de NEIERTAT!
…
Când NU ai AVUT!… NU AI!… NICI O CLASA!…. RATAT!!!
… AR FI…
CÂT de mare ar fi o JIGNIRE?
…
Când era și cu 5-6 ani mai tânăr ca tine
!!!???
…
ACELA ESTE BĂRBAT!
ADEVĂRAT!
*
… Și Punctul… Că l-am uitat.
Dar mai bine aici pus… Că AȘ FI JIGNIT
Versurile ce mai sus… Din inimă mi-au venit!
Iar tu?…
Ești doar un Futalău spurcat!
… De o curvă fătat!
*
*
Acum, Doamne
Mai departe este treaba Ta!
Fă ceea ce Ai amânat… Ca să îi pot scrie așa!
*
Categorii: MORAL si respect de sine, Poezii, Scrisori, Teme
Etichete: Baia-Mare, barbat, caracterul, clasa, creatura de rand, de o curva fatat, FUTALAU-SPURCAT, lepadatura, TARAN de URZICENI UMFLAT!
Lasă un comentariu
OAMENI ŞI ŞOBOLANI 
Comentarii recente