Ce esti tu, femeie?

Ce esti tu, Femeie… pe acest pamant…

Cand nici n-ai deschis bine ochii si insetati sant?

… Lacrimile sa-ti vada curgand!

Mandria sa iti terfeleasca!… De parc-ai fi ceva de rand…

*

Te pandesc din colturi pline de paienjenis…

Sa te schilodeasca… Si doar groapa or sa-ti sape… Pe furis!

… Apoi, or sa treaca cu bravura in parada mortuara

Semeti sa isi arate fata…  Adunaturii care-i inconjoara.

*

Ti-au pus pe umeri… Stalpii vietii a-i purta

Si tot nu vad in tine decat sclava… Ce spala murdaria altora!

… De cate ori cu viata ta platesti tribut?…

Iar zeitei frumusetii… Cu totul te-au vandut!

*

Candva, o vei afla din gura lumii… Ce toate le-a inteles

C-au cules totul de la tine… Si alta le da ghes!

… Atunci, urmeaza sulita… Si tot nu te-or ingropa!

Lasii trec iarasi in convoi… Aplauze sa ia!

*

… Apoi, copiii-ti mai raman sa iti mai multumeasca

Cand acoperisul lumii… Tu nu-l lasi, ca sa ii paleasca!

Si de privesti in urma si in tine… Cum doar mereu o faci

… Ce esti tu, Femeie… pe pamant… Cand numai taci?

*

Iar decazutii?… In obraz, te lasa tot pe tine sa-i privesti

Caci in cotloane, vor roi mereu… Pana tu, femeie, nu graiesti!

Insa cleiosul fir al mortii… Ce pentru tine si l-au depanat

O sa-ti sufoce viata… Pana pricepi ca in robie te-au bagat!

*

Si de nu intorci capul… Obrazului ce cu nerusinare si-l expun

Mereu ti-or demonstra ca asta ti-e destinul!… Si ti-e bun!

Sfideaza azi a umilintei gheara si spune lasilor dositi in ascunzis…

“Ingropati-va si mortii!… Ca si asta… O puteti face pe furis!”.