Între Nu și între Da…

https://oamenisisobolani.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/11/intre-nu-si-intre-da1.jpg

*

 

 

 

Când privesc viața acuma, din colțul meu cu stafii

Mă întreb… Cum s-au pierdut toți acei gingași copii?

Nu-i înspăimântă zăplazul… Când eram doar mielușei…

De s-au despărțit de turmă și-au ales să fie zmei?

*

De ne-a speriat ocolul și curați ne-am regăsit

Vom purta pecetea crucii gândului proaspăt prăsit

Doborânduni-se visul când teama-n suflet se naște

Că de două feluri sântem și zmeii nu-i vom recunoaște!

*

Când o fi bătut secunda în care-așa ne-am dezbinat

Să mă caute cu urgia ce și-a alintat-o-n pat…

Îns-așa privi copilul ce-am crezut că-i e străin

De mă-nduioșă pe dată… Să nu-l știu că-i un hain!?!

*

Între bine și între rău, balanța stă pentr-o clipită

Până cel fără Dumnezeu halebarda și-o agită.

Când eu Da spusei și-am rupt firul cu Nu răsucit

În speranța ce-i vorbea… Îndoiala l-a ghicit!

*

… Nu-mi zisei că, de mă-nseală, am să urc pe alt altar

Dacă-n negrul lui cernită m-o uita… Că-i făcui dar…

Când cerea să-mi fie jude și-nsoțitor pân’ la moarte

… Că-i voi pune și-acel laur cununii ce vrea s-o poarte!?

*

Între Nu și între Da, gândi balanța cum s-o-ncline…

Cuvântu-și ține ori închide cripta deschisă pentru mine?

Zmeul ce-și puse chip de om căta o jertfă s-o fi frânt

Ca după Da, să-i stau pe-altarul unde mereu hulită sânt!

*

Cântărindu-mi azi necazul, cu sufletul unei femei

Nu ne dezbină zăplazul!… Mișeii erau doar între ei…

Dar, când nu m-am rătăcit ca lor și eu să mă aseamăn

Toată viața rătăci-voi cu un strigoi fără de seamăn!

*

„Ce faci, bai, vere?”, il intreba Dracu’

*