Femeie sa te nasti

 

 

Cat este de adevarat si trist deopotriva:

… Femeie sa te nasti, c-o singura alternativa!

Printre iluzii sa te ridici catre lumina

Si-apoi, sa recunosti ca doar caderea ti-e deplina!

 

 

 

… C-ai ars ca sa servesti numai ca rampa

Pentru un oarecare, desavarsit la facut trampa

Ce regulile iti impuse, fara ca sa iei seama

S-ajungi sa recunosti ca ti-a rapit, chiar si de moarte, teama!

 

 

 

Si-atunci… La ce-o fi buna, ma intreb… A dracului iubire?

… Numai asa… Ca sa iti iesi din fire?

Ca cerul sa-ti ramana-ntunecat din zori

… Cand porti in tine astfel de “comori”?

 

 

 

N-ar fi mai bine sa nu vezi timpul in culori?

… Sa nu primesti vreodata mincinoase flori!?

Singura sa traiesti!… Si singura sa mori

… Cand tot aici ajungi, adeseori!?!

 

 

 

Cat este de adevarat si trist deopotriva

… Cand pun alternativa langa alternativa

Si vad femeia cum e ademenita de barbat, in pat

Pandindu-i viata… Sa i-o dea sah-mat! 

 

 

 

Ce demoni trebuie sa bantuiasca

In sufletul care pretinde-a fi fiinta omeneasca

Marturisindu-si raul ce-l macina, far’ sa priceapa

Ca n-o sa-l curete cand fata-si spala-n apa!?

 

 

 

Dar eu, femeie… Iti doresc sa te gaseasca

Cel care stie sa te pretuiasca!

… Cel care saracia nu si-o ascunde-n suflet

Ca sa-i platesti tribut pana la ultimu-ti rasuflet!

 

 

 

Cum sa fii slaba daca soarta asa te-a zamislit

… Gandindu-te aceluia ce merita a fi iubit

Daca, cu vorba-i dulce, un sarpe zdrobi ales lacat?

De te-ar tara in cuibu-i… Stii tu mai greu pacat?

 

 

 

Sa nu mai ai und’ sa te lasi sa cazi, s-apuci o cheie

… Sa te-mplinesti prin dragoste curata doar, femeie!?

Ce-ti poate darui cel care din ipocrizie ti s-a decupat

… Cand puntea sufletelor fermecate ti-a surpat?

 

 

 

De ti-ai citi in suflet… Cum i-ai fi ca aleasa

Cand, slaba-ntr-adevar, lasasi sa-i fii mireasa?

… Cand te-ar incolaci… N-ar bate timpu-n care

Veni in cruciada… Sa-i zaci intr-o-nchisoare?

 

 

 

… Poti tu sa-i pui coroana, uitand de cicatrice

Si singura-nselandu-te, pe veci, sa-i fi coplice?

… Cand ti-a gandit mormantul, ca haul sa-l masori

 Ce soare ti-ar mai rasari, sub pacura de nori?

 

 

 

… Ai mai putea vreodata, in ochi sa il privesti

Fara ca gandul, dincolo de fata-i, sa-ti spuna ca gresesti

… Cand dragostea… Izvorul vietii dat tie ca noroc

Atat de ne-nsemnata-i fu, hulind-o-n murdar joc?

 

 

   

Nu ne despart chiar lumi, cand cautasi metrese

… Broscoi ce miselia, cu fir de aur, tese

Povestea printului inchipuit, tocmai iesit din lac?

… De n-am fi stat alaturea, la mal, sa-mi caut leac!

 

 

 

… Si unde-ti sta puterea, cand asa m-ai ajuns?

Cand, prin meandrele minciunii, in viata mi-ai patruns!?

Cand laurii ravniti smulsesi… Asta numind virtute!?

Si ce barbat gandesti c-ai fi, ajuns la senectute?

  

 

 

 Si, bine-ti sta, pe uzurpatu-ti tron, de timp uitat

Rege inchipuit, ce ca pe-un maruntis m-ai achitat!?

Tu, care doar repulsia ce-n vine-mi curge poti culege

… Care barbat-adevarat… Micimea-ti si-ar alege?

*

 

 

 *

Sa fii…

Sa fii barbat… Sa fii femeie

… Sa ai de viata o idee!

Cum vrei s-o simti de la-nceput

Iubirea ce n-ai cunoscut:

… Doar prin sarutul cel de lut!

 

 

Sa fii femeie… Sa fii barbat

Sa stii ce e cuvantul dat!

Sa poti adanc in ochi privi

… Pana in ziua ce-o veni

Sa taie firul ce in buchet strans ne-a legat

Cand capul sus ni l-a purtat!

… Sa fii femeie!… Si sa fii barbat!

 

 

Sa fii femeia pentru unul

Nu ce-auzisi cand fosni turnul

… Cand poti vedea de la-nceput

Ca asa rau ti-ai fi facut

… Si cand copii ai fi purtat

In tine i-ai si blestemat!

 

 

Sa fii barbatul ca o stanca

Ce neclintit cu mine urca

Ca mana-n mana ta sa las

Ca oarba sa ma porti la pas

… Cand te-oi urma pe cai straine

Care te cheama doar pe tine

Sa ies strabate-ntreaga lume

Si de ma-npart… Nu doar in nume!

 

 

Asa mi-a zis odinioara

… Prietena… A cata oara?

Ca pot pleca oricand cu tine!

Ea nu s-ar incumeta, nicicand, ca mine!

… Ca stie ca n-are cu cine!

 

 

Sa fii barbat!… Sa fii femeie!

Atunci pricepi ca ai o cheie

Cand astea ti s-au povestit

Iar ce-ti doresti in viata… Nu poate fi clintit!

 

 

Iar turnul care povesteste

Ce lumea asta chibzuieste?

E tot ca scoala!… Degeaba deseori urmata

Daca invatatura nu-i purtata!

 

 

Sa fii barbat?… Sa fii femeie?

Sa fii doar om ce drept in fata-si vrea sa steie!

*

Ce esti tu, femeie?

Ce esti tu, Femeie… pe acest pamant…

Cand nici n-ai deschis bine ochii si insetati sant?

… Lacrimile sa-ti vada curgand!

Mandria sa iti terfeleasca!… De parc-ai fi ceva de rand…

*

Te pandesc din colturi pline de paienjenis…

Sa te schilodeasca… Si doar groapa or sa-ti sape… Pe furis!

… Apoi, or sa treaca cu bravura in parada mortuara

Semeti sa isi arate fata…  Adunaturii care-i inconjoara.

*

Ti-au pus pe umeri… Stalpii vietii a-i purta

Si tot nu vad in tine decat sclava… Ce spala murdaria altora!

… De cate ori cu viata ta platesti tribut?…

Iar zeitei frumusetii… Cu totul te-au vandut!

*

Candva, o vei afla din gura lumii… Ce toate le-a inteles

C-au cules totul de la tine… Si alta le da ghes!

… Atunci, urmeaza sulita… Si tot nu te-or ingropa!

Lasii trec iarasi in convoi… Aplauze sa ia!

*

… Apoi, copiii-ti mai raman sa iti mai multumeasca

Cand acoperisul lumii… Tu nu-l lasi, ca sa ii paleasca!

Si de privesti in urma si in tine… Cum doar mereu o faci

… Ce esti tu, Femeie… pe pamant… Cand numai taci?

*

Iar decazutii?… In obraz, te lasa tot pe tine sa-i privesti

Caci in cotloane, vor roi mereu… Pana tu, femeie, nu graiesti!

Insa cleiosul fir al mortii… Ce pentru tine si l-au depanat

O sa-ti sufoce viata… Pana pricepi ca in robie te-au bagat!

*

Si de nu intorci capul… Obrazului ce cu nerusinare si-l expun

Mereu ti-or demonstra ca asta ti-e destinul!… Si ti-e bun!

Sfideaza azi a umilintei gheara si spune lasilor dositi in ascunzis…

“Ingropati-va si mortii!… Ca si asta… O puteti face pe furis!”.