*
Azi, când mă opresc din mers
… După ce atâtea-m șters
Dup-atâta suferință…
Și dacă mi-aș da silință
Nu am urmă de dorință!
*
Văd doar drumul luminat
Tot în sufletu-ntinat
Simt povara vieții toată
Sânt tot crinul, sânt tot fată!
…
Nimic din ce-am fost odată!
*
Las’ să-și scrie biruință
Fără urmă de căință
Cei care, fără tăgadă
Se-ntorc în pământ odată
…
Să spună despre făgadă!
*
Să spună c-au ajuns lături
Pe suflet cu bătături
… Însemnând semănătura
Cu care-i târă viitura
De calcă tot pe uscături!
…
Lasă-i să-și taie la păduri!
*
Doamne, cum îi mai înduri?
*
Dar și când copilă-am fost
Nu le găseam vreodat’ un rost
Dorințelor de orice fel
Când doar mă încredeam în El…
Cum toți Îi sântem la fel!
…
De ce cu mine-ar fi altfel?
*
De ce să -mi fabric eu decepții
Pornite doar din preconcepții
Când Dumnezeu îmi știe glasul
Și el îmi hotărăște pasul…
De am mereu în mână Asul?
*
Acum, când stau cu El de vorbă
Și îmi tot pune… Pune-n torbă
… Din câte n-ar mai tăinui
Cum nu-i putui destăinui…
Știu că bine-l bănui!
*
De-aia mă las în Mâna Lui!
… Ce rost ar fi să i le spui
Privind deschisă cale-acum
Spre ziua ce-o cătai în scrum
…
Când mă tot poticnii pe drum?
*
Și, dacă avui vreo dorință
A fost să cad în neființă…
Dar azi, îmi e bagajul gata
Când Șobolanu-are răsplata!
…
Să-și scrie ăsta biruință…
Fără vreo urmă de căință!
*
Și eu, acuma?… O aștept…
Cum doar mereu o așteptai!
… Ce aș avea ca să îndrept
Când capul mi-l port sus, Inept!?!
*
OAMENI ŞI ŞOBOLANI 
Comentarii recente