Sa-ti multumesc ca te-am aflat

 

 

… Saruta-mi lacrimile si ramai tacut!

Strigoiul iarasi, pe aici, s-a abatut…

Si-n ochii tai albastri, privirea sa imi cauti… C-un fel de intrebat

… Sa nu ma rusinez ca iar mi s-a-ntamplat!

 

 

… Cu obrazul umed, in fata ta sa-mi caut scut

Si strange-ma la piept, tot sarutandu-ma ca la-nceput

Cand alungandu-mi teama, iubirea incercai s-o recunosti

Dar astazi… Stiu!… Mai bine decat mine ma cunosti!

 

 

Simt doar ca stii!… Strigoiul iarasi bantuieste

Si norul cel mai negru linistea-mi rapeste!

Nu ai ce zice… Cand orice vorba… Si mai rau

… Mi-ar dezlega furtuna… Ca ecou!

 

 

Saruta-mi lacrimile si tine-ma doar strans

… S-aud bataia inimii ca un raspuns

C-am ramas drepti!… Cu tot ce ma apasa

Si stim mai mult… Tu mie… Si eu tie… Ne santem Acasa!

 

 

Si sterge-mi lacrimile cand imi mangai parul carunt

Sa-mi amintesc de cele sapte zile de la inceput

Cand te-au trimis departe… Si-n fiecare zi-mi scriai!

Ce nu am banuit… Ca-n suflet, sa mi le insiri, aveai.

 

 

Sa ma revad ca o fetita ce raul l-a uitat

Culegand flori pe o poiana ce-abia s-a aratat.

Sa caut iar caminul de-nceput… In fiecare zi nerabdatoare

Stiind far’ sa-mi fi spus… Ca iarasi mi-ai trimis scrisoare.

 

 

Si-apoi… S-astept sa te intorci, increzatoare

Cu bogatia-n suflet si iubirea ca boboc in floare

Ca-n timpul ala… Un altul, sa imi spuna, nu ar fi putut

… Mai bine decat tine… De un inceput!

 

 

… Saruta-mi lacrimile si tacut ma strange pan’ ma doare!

Strigoiul ce ma cauta si-a zis sa ma doboare…

Da-n ochii tai albastri, citeste-ma sa-ti multumesc ca te-am aflat

… Sa nu ma rusinez ca iar mi s-a-ntamplat! 

*

TIE…

*

…Tie, Dumnezeu… pentru ca nu m-ai uitat
Pentru semnul ce mi-ai dat iti multumesc!
… Si pentru ce am scris!… Pentru ca in acest timp
Am invatat mai mult in mine sa citesc.

 

… Si azi m-am gandit la darul Tau…
Doamne, multumesc Tie… Ca acel Dobitoc nu sant eu!

 

… Ca la sufletul meu te-ai gandit
Si chiar daca cu viata am platit
Cu toata munca ce am muncit
Ca sa am si eu ca oricare vise de indeplinit…
Cu toate lacrimile ce am varsat
Cu toate zillele si noptile cand doar un raspuns am cautat…
… Si cu toti anii ce-i voi mai innoda
Doamne, multumesc pentru puterea Ta!

 

… Multumesc Tie, pentru darul Tau…
Ca acel Dobitoc nu sant eu!

 

… Si pentru Parintii care m-au crescut
Si nu numai trupul in mine-au vazut
… Ca s-au gandit la sufletul meu
Si m-au crescut in numele Tau!

 

… Si-ti multumesc Doamne,
Caci daca la fel numai un Dobitoc din mine sa fac, Ai fi vrut
Nici sa inteleg, ce altora rau fac, nu as fi facut!

… Doamne, multumesc Tie,
Chiar daca numai asta a fost sa fie norocul meu!
… Multumesc Tie, Doamne… Ca acel DOBITOC nu sant eu!

*

 

*

Dar ce-o gandi astazi maimuta…

Despre omul in care Domnu’ s-a inselat ?

I-o fi dorind lui, astazi,  pomul… 

Daca tot nu s-a intrebat ?

 

Ce esti tu, femeie?

Ce esti tu, Femeie… pe acest pamant…

Cand nici n-ai deschis bine ochii si insetati sant?

… Lacrimile sa-ti vada curgand!

Mandria sa iti terfeleasca!… De parc-ai fi ceva de rand…

*

Te pandesc din colturi pline de paienjenis…

Sa te schilodeasca… Si doar groapa or sa-ti sape… Pe furis!

… Apoi, or sa treaca cu bravura in parada mortuara

Semeti sa isi arate fata…  Adunaturii care-i inconjoara.

*

Ti-au pus pe umeri… Stalpii vietii a-i purta

Si tot nu vad in tine decat sclava… Ce spala murdaria altora!

… De cate ori cu viata ta platesti tribut?…

Iar zeitei frumusetii… Cu totul te-au vandut!

*

Candva, o vei afla din gura lumii… Ce toate le-a inteles

C-au cules totul de la tine… Si alta le da ghes!

… Atunci, urmeaza sulita… Si tot nu te-or ingropa!

Lasii trec iarasi in convoi… Aplauze sa ia!

*

… Apoi, copiii-ti mai raman sa iti mai multumeasca

Cand acoperisul lumii… Tu nu-l lasi, ca sa ii paleasca!

Si de privesti in urma si in tine… Cum doar mereu o faci

… Ce esti tu, Femeie… pe pamant… Cand numai taci?

*

Iar decazutii?… In obraz, te lasa tot pe tine sa-i privesti

Caci in cotloane, vor roi mereu… Pana tu, femeie, nu graiesti!

Insa cleiosul fir al mortii… Ce pentru tine si l-au depanat

O sa-ti sufoce viata… Pana pricepi ca in robie te-au bagat!

*

Si de nu intorci capul… Obrazului ce cu nerusinare si-l expun

Mereu ti-or demonstra ca asta ti-e destinul!… Si ti-e bun!

Sfideaza azi a umilintei gheara si spune lasilor dositi in ascunzis…

“Ingropati-va si mortii!… Ca si asta… O puteti face pe furis!”.