In coltul de la Regie, unde Brutaria eraUnde mancam un covrig proaspat, sau un pateu…Care de povestea cu studentul negru imi amintea…Si-unde beai si kefir, dac-aveai mai mult de 1 leu…In acea intersectie, vizavi… Era cizmariaIn care imi reparam pantofii doar de comanda.Eram clienta fidela… Ca-si cunosteau meseria…
„Ce faci, bai, vere?“… Cu glasu-i mierosIl intreba Dracu’ pe baietelul de vreo 3 aniAsa puncta prima oara acest smecheros…Ce ma-nsotea ca nimerisem totusi… La sobolani!Si azi ma intreb… Oare… Nu incercaseMai degraba, mamei copilului sa ii impuie…Cand pe mine de abia la plimbare ma scoaseDar aia… Desigur ca avea mai multe sa-i spuie!?Ca sa vezi cum in poala iti arunca altii brotacu’Pe printul laudat ce-n stare e numai sa se razgaieSi cum orbita te lasi in loc sa-l trimiti la dracu’Si sa aprinzi cat mai degraba tamaie!
DECI… Lasă-i fiecărui’ șansa singur de-a greși Căci, dacă chiar va fi greseală… Doar greșeala lui va fi Și cu asta… În mod sigur… Va putea apoi trăi! DAR… Când neîntrebați în viața ta se amestecă unii… Că mai bine-or ști Nu uita!… Niște străini rămân… Și… Cu ce-ți fac te lasă tâmpii spre a te căi!
… Nu ca ar da cu capul…Ca acel perete inca nu s-a zidit pentru el!
Eram in anul 1. de facultate
Tocmai de putin timp incepusem scoala si cu cea mai buna prietena, petreceam, cum am mai zis, aproape orice secunda.La scoala, ca si peste tot.In Regie, era o brutarie unde se bea Kefir cu covrigi proaspeti.Intr-o zi, intra un student negru,foarte inalt, cu barba si foarte aratos,(… Nu ca BOUL, plin de sine si dupa toate cele si libidinos…Sa te caci pe el!… Si pe FATA!… Si pe DOS!…)pe care nici nu l-am luat in seama.Se spunea ca studentele=curvele!, sant infierbantate dupa studentii negri… Stiti doar… O au mare si au si bani cacalau.Numai ce vine el zambind cu gura pana la urechi si ma intreaba daca vreau sa ma plimb cu el.Nu puteam cu o gura destul sa-i zic ca nu!… Doar nu vroiam sa devin una dintre acele curve… gandeam eu.El tot insista si prietena mea vroia sa ma convinga sa merg… Desigur ca nu m-am dus.Apoi, cand il intalneam, venea si ma intreba daca-mi mai amintesc de el.Desigur!…ii spuneam… si asta era tot.Poate ca trebuia sa merg cu el… decat sa astept laFATA PALIDA a unui FUTALAU roman, de speta PRIMITIVA!
lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre
inaintea porcilor,
ca sa nu cumva sa le calce in picioare
si sa se intoarca sa va rupa.
„
(Matei 7:6)
*
*
Dar… DE CE MI-A PURTAT pasii si AICI?
…Ca sa descopar siVERSETUL
Tocmaipentru PITICU’ intre PITICI!?!
*
*
Balada Mesterului Manole
culeasă de Vasile Alecsandri
Pe Argeş în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari, Calfe şi zidari Şi Manoli – zece, Care-i şi întrece. Merg cu toţi pe cale Să aleagă-n vale Loc de monastire Şi de pomenire. Iată, cum mergea Că-n drum agiungea Pe-un biet ciobănaş Din fluier doinaş. Şi cum îl vedea, Domnul îi zicea: – Mândre ciobănaş Din fluier doinaş, Pe Argeş în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeş în gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai văzut, Pe unde-ai trecut, Un zid părăsit Şi neisprăvit, La loc de grindiş, La verde-aluniş – Ba, doamne-am văzut, Pe unde-am trecut, Un zid părăsit Şi neisprăvit, Cânii, cum îl vad, La el se răpăd Si latră-a pustiu Si urlă-a morţiu. Cât îl auzea, Domnu-nveselea, Şi curând pleca, Spre zid apuca, Cu nouă zidari, Nouă meşteri mari Şi Manoli – zece, Care-i şi întrece. – Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Şi de pomenire. Deci voi, meşteri mari, Calfe şi zidari, Curând vă siliţi Lucrul de-l porniţi Ca să-mi rădicaţi, Aici să-mi duraţi Monastire naltă Cum n-a mai fost altă, Că v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar în temelii! Meşterii grăbea, Şfările-ntindea, Locul măsura, Şanţuri largi săpa Şi mereu lucra, Zidul ridica, Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucra în zadar! Domnul se mira Ş-apoi îi mustra, Ş-apoi se-ncrunta Şi-i ameninţa Să-i puie de vii Chiar în temelii! Meşterii cei mari, Calfe şi zidari Tremura lucrând, Lucra tremurând Zi lungă de vară, Ziua pân-în seară; Iar Manoli sta, Nici că mai lucra, Ci mi se culca Şi un vis visa, Apoi se scula Ş-astfel cuvânta: – Nouă meşteri mari, Calfe şi zidari, Ştiţi ce am visat De când m-am culcat? O şoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra, Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soţioară, Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni în zori de zi, Aducând bucate La soţ ori la frate. Deci dacă vroiţi Ca să ispraviţi Sfânta monastire Pentru pomenire, Noi să ne-apucăm Cu toţi să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm; Ş-orice soţioară, Orice sorioară Mâni în zori de zi Întâi s-a ivi, Pe ea s-o jertfim, În zid s-o zidim! Iată,-n zori de zi, Manea se trezi, Ş-apoi se sui Pe gard de nuiele, Şi mai sus, pe schele, Şi-n câmp se uita, Drumul cerceta. Când, vai! ce zărea? Cine că venea? Soţioara lui, Floarea câmpului! Ea s-apropia Şi îi aducea Prânz de mâncatură, Vin de băutură. Cât el o zărea, Inima-i sărea, În genunchi cădea Si plângând zicea: – Dă, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Sa facă pâraie, Sa curgă şiroaie, Apele să crească, Mândra să-mi oprească, S-o oprească-n vale, S-o-ntoarcă din cale! Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. Şi curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pâraie Şi îmflă şiroaie. Dar oricât cădea, Mândra n-o oprea, Ci ea tot venea Şi s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea Şi iar se-nchina, Şi iar se ruga: – Suflă, Doamne,-un vânt, Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munţii să răstoarne, Mândra să-mi întoarne, Să mi-o-ntoarne-n cale, S-o ducă devale! Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Şi sufla un vânt, Un vânt pre pământ, Paltini că-ndoia, Brazi că despoia, Munţii răsturna, Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea, Pe drum şovăia Şi s-apropia Şi, amar de ea, Iată c-agiungea! Meşterii cei mari, Calfe şi zidari Mult înveslea Dacă o vedea, IarManeaturba, Mândra-şi săruta, În braţe-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea Şi, glumind, zicea: – Stai, mândruţa mea, Nu te speria, Că vrem să glumim Şi să te zidim! Ana se-ncredea Şi vesel râdea. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Şi o cuprindea Pan’ la gleznişoare, Pan’ la pulpişoare. Iar ea, vai de ea, Nici ca mai râdea, Ci mereu zicea: – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Agiungă-ţi de şagă, Ca nu-i bună, dragă. Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rău ma strânge, Trupuşoru-mi frânge! Iar Manea tăcea Şi mereu zidea; Şi o cuprindea Pan’ la gleznişoare, Pan’ la pulpişoare, Pan’ la costişoare, Pan’ la ţâţişoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Şi mereu zicea: – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rău mă strânge, Ţâţişoara-mi plânge, Copilaşu-mi frânge! Manoli turba Şi mereu lucra. Zidul se suia Şi o cuprindea Pan’ la costişoare, Pan’ la ţâţişoare, Pan’ la buzişoare, Pan’ la ochişori, Încât, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid ca zicea: – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rău mă strânge, Viaţa mi se stinge! Pe Argeş in gios, Pe un mal frumos Negru-vodă vine Ca să se închine La cea monastire, Falnică zidire, Monastire naltă, Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Şi se-nveselea Şi astfel grăia: – Voi, meşteri zidari, Zece meşteri mari, Spuneţi-mi cu drept, Cu mâna la piept, De-aveţi meşterie Ca să-mi faceţi mie Altă monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă? Iar cei meşteri mari, Calfe şi zidari, Cum sta pe grindiş, Sus pe coperiş, Vesel se mândrea Ş-apoi răspundea: – Ca noi, meşteri mari, Calfe şi zidari, Alţii nici că sunt Pe acest pamânt! Află că noi ştim Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasă Şi mult mai frumoasă! Domnu-i asculta Şi pe gânduri sta, Apoi poruncea Schelele să strice, Scări să le ridice, Iar pe cei zidari, Zece meşteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească Colo, pe grindiş, Sus, pe coperiş. Meşterii gândea Şi ei îşi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Apoi le-ntindea Şi-n văzduh sărea, Dar pe loc cădea Şi unde pica, Trupu-ş despica. Iar bietul Manoli, Meşterul Manoli, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea Din zid că ieşea Un glas năduşit, Un glas mult iubit, Care greu gemea Si mereu zicea: – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rau mă strânge, Ţâţişoara-mi plânge, Copilaşu-mi frânge, Viaţa mi se stinge! Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea; Lumea se-ntorcea, Norii se-nvârtea Şi de pe grindiş, De pe-acoperiş, Mort bietul cădea! Iar unde cădea Ce se mai făcea? O fântână lină, Cu apă puţină, Cu apă sărată, Cu lacrimi udată!
Dumnezeu n-a fost un idiot Samanta-ti proasta eu sa-ti port!…El a stiut doar bine… Ca ar fi fost…
Si mai mare pacat de mine!
*
… AICI…
Pentru ca gasesc ca este locul potrivit, as depana o scurta amintire…Si numai pentru mine!…
Eram in clasa 1.-a
Cand cu scoala ne-am dus la Manastirea Curtea de Arges in excursie.Eram un stol de vrabiute… insotiti de cativa invatatori si profesori si candva, apare un grup de negri.( Eu nu gasesc un inteles de ce ar fi aceasta denumire jignitoare pentru rasa respectiva… Si noua ni se spune ca santem albi…Dar poate asta vrea sa ne caracterizeze rasa cum ca multi sant palizi, neavand poate nici macar educatia si caracterul insusit de multi negri.Cativa am cunoscut lapidar in facultate si am numai amintiri frumoase.).Candva, din cireada galagioasa de copii, sant chemata tocmai eu cu degetul, asa cum se obisnuieste,de catre unul dintre barbatii de culoare. Eu nici nu bagasem de seama, asa rusinoasa cum eram. Cred ca mai degraba ii cantaream pe sub sprancene decat direct, pana cand unii m-au atentionat si inghiolteau sa merg la el.Bineinteles ca nu am vrut sa merg… era primul om de culoare pe care il vedeam asa de aproape.Toti mi-au zis ca am facut o greseala… Cica daca ti se intampla asa ceva, ei erau darnici si cine stie ce cadou am scapat!Mie nu-mi trebuia nici un cadou… Nici azi nu pun valoare pe asa ceva!… Nu-mi spun nimic!
Acum, daca tot ajunsei aici
… ceva si pentru
Cap de VITEL
… Nu ca ar da cu capul…Ca acel perete inca nu s-a zidit pentru el!
Eram in anul 1. de facultate.
Tocmai de putin timp incepusem scoala si cu cea mai buna prietena, petreceam, cum am mai zis, aproape orice secunda.La scoala, ca si peste tot.In Regie, era o brutarie unde se bea Kefir cu covrigi proaspeti.Intr-o zi, intra un student negru,foarte inalt, cu barba si foarte aratos,(… Nu ca BOUL, plin de sine si dupa toate cele si libidinos…Sa te caci pe el!… Si pe FATA!… Si pe DOS!…)pe care nici nu l-am luat in seama.Se spunea ca studentele=curvele!, sant infierbantate dupa studentii negri… Stiti doar… O au mare si au si bani cacalau.Numai ce vine el zambind cu gura pana la urechi si ma intreaba daca vreau sa ma plimb cu el.Nu puteam cu o gura destul sa-i zic ca nu!… Doar nu vroiam sa devin una dintre acele curve… gandeam eu.El tot insista si prietena mea vroia sa ma convinga sa merg… Desigur ca nu m-am dus.Apoi, cand il intalneam, venea si ma intreba daca-mi mai amintesc de el.Desigur!…ii spuneam… si asta era tot.Poate ca trebuia sa merg cu el… decat sa astept laFATA PALIDA a unui FUTALAU roman, de speta PRIMITIVA!
… ☺☻… Alb și Negru!… Negru și Alb!... Pentru TOȚI e pe lume loc de ajuns!… Dar FAȚA să nu fie SPOITĂ!… CARACTERUL… Să nu fie ASCUNS!... ☻☺ …
°°° http://wp.me/P3ncwg-4AF °°°
Comentarii recente