Articole etichetate cu: tata

Cine, la dracu’, esti tu?

Ce vrea sa spuna asta despre om

*

Orice copil are un nume… Orice copil plange si cere

Ca sa il ocroteasca mama de valtoarea-n care piere…

Orice copil are si-un tata, chiar de nu il poarta-n carca

Ridicand din lujer omul sau mostenindu-se-n naparca!

*

Si tu avusi nume, copile!… Ca sa pot ca sa iti strig

Ca traiesti in pieptul unde mistuiesti viata si-n frig

Am pierit cand ma catasi sa ma las sa-ti cad pe mana

Matrasindu-ma… Nimic!… in nici macar o saptamana!

*

Tot catand cararea asta cand Dumnezeu m-a imbrancit

De-atatia ani vazandu-mi cazna in care m-am adancit

Ca ajunsesem iar la pragul disperarii… Ce n-o stii!

Cand te-mpartisi increderii doar cu ceea ce poti fi…

*

De cate ori aruncai pana, crezand ca sant odata gata

Ca sa revin, totusi… Ateu!… ca Dumnezeu fixase rata

Sa te intreb… Mosneag… pe tine!… Ca El vrea acest raspuns:

Cine, la dracu’, esti tu?… Poate-l ai pan’ te-ai mai tuns?

*

Categorii: Literatura, Pamflet, Poezii | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Acasă…

*

Demult am mai plecat de-acasă

Și-astăzi, departe unde sânt

Revăd anii copilăriei

Și mi-i doresc din când în când…

*

Cum aș mai vrea să iasă mama

Și să dea vaca la păscut

Chiar dacă, cum vorbea prea tare

Din vise mă trezea… Ce sigur, n-aș fi vrut!

*

Și cum aș vrea să-l văd pe tata

Pe deal, la fân, coasa ascuțind

Iar eu, cu furca, în dogoare

Cu mama pelele-ntorcând…

*

Și cum mirosul ierbii dese

În nas și-n piele să îl simt!

Și oboseala mi-aș dori-o!

Totul rămâne doar un gând…

*

Și să stăm din nou sub prun!

… Mama cu corfa a venit

Căci tocmai ne-a adus mâncarea

Ce doar, pe sobă a pregătit…

*

Și să merg iarăși la fântână!

Acum, ulciorul este gol…

Și de raiul de pe coasta

Să mă-mbăt… Mi-e dor!

*

Chiar dacă… Câinele de-atunci

Pace să-mi dea n-o fi gândind

Și poate… și-astăzi… Cine știe?

Iarăși l-oi speria, lătrând…

Căci, de atâta frică-n oase

Doar așa m-am văzut scăpând!

*

Și mi-aș dori și ziua-n care

Atâta doar a mai plouat

Și când, cu mama, de pe deal

Pană acasă am alergat!

*

Și câte n-aș mai vrea să fie!

… Să fie totul nu un gând

Și-aș vrea ca a mea copilărie

Mai conștientă să o simt…

*

Căci, dorul ce îl am în suflet

Nu este azi de alintat

Și-mi amintește cum, pe mama

Când mai era plecată… Am așteptat…

*

Și cum aș vrea să fie altfel!

Să nu fie adevărat…

Căci, astăzi… Ce să mai aștept?

Nu am de așteptat!

*

 images (1)

 
Categorii: Poezii | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.