Ca ploaia, nenorocul…

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic?

Mai bine stau acasă!… Când plouă, așa-mi zic!

*

Când sânt deja pe drum și ploaia mă surprinde

Atuncea nu mă iartă și pasul de-aș întinde!

De primii stropi, adesea, mă apăr-o umbrelă

Dar, dacă e furtună, deodat, nu-i bagatelă!

*

Cândva, de bate vântul sau de curge șiroaie

Nu ai cum să mai scapi!… Stai ca pisica-n ploaie!

… La fel este și viața!… Mereu vrei să te aperi

Până mâna păgână te-nșfacă!… De-o să scaperi!

*

Ca ploaia nenorocul ne curge peste tâmple

Și-atunci, bătuți de soartă, lăsăm să se întâmple.

Ne-o dezbrăca necazul mai goi decât pe-ăi goi

Și-om dumica, o viață, prin bălți și prin noroi!

*

Și n-o s-ajungem mâine în colțul din odaie

Să îmbrăcăm veșmântul curat, ca după ploaie…

Ce-ți rămâne din viață când frigul te-a-mpânzit

Și te tot strânge gheara ce moartea ți-a urzit?

*

Azi, n-am să ies afară, că spun că o să plouă

Și, dacă nu e musai, nu îmi stric haina nouă!

De ce-n noroi să calc?… Mocirla s-o dumic…

Nu mă pătă Păgânu’, gândind că-s un nimic!?!

*

Dar azi, mă prinse ploaia, ca iar să mi le zic

Dacă uitai umbrela… Că-n viață, doar un pic

Îți trebuie norocul să-l ai de partea ta…

Să nu-ți atingă fusta Murdaru’ venit a te testa!

*