Viața merge mai departe!

Viața merge mai departe!

Ce vorbă… Prea des auzită

Dar, când am înțeles ce-mparte

Casa-i era de-urme ticsită!

*

Ridică-ți fruntea către soare

… Chiar dacă ai ofilit

Sub păgâna mână-n floare!

Toți ne-ndreptăm spre asfințit!

*

Nu ai simțit pumnalul urii

Și nedumerită ai privit

Când cunoscuși ce-nseamnă furii

Și că de-atunci te-ai gârbovit?

*

Nu ai știut că viața-i dusă

Dar că din ea nu poți să pleci

… Că ești legată și răpusă

Să-i pribegești peste poteci?

*

Hai, mamă, c-am venit acasă

Dar tu nu mă îmbrățișezi

Când oamenii s-au strâns în casă

Și tu nu o mai luminezi!

*

*

Cui să-i mai scriu câteva rânduri

… Dar nu ce-i în sufletul meu

C-atâta ți-am greșit, și-n gânduri

Știu, mamă, c-ai oftat din greu!

*

Căci ce știu mamă cum ai fost

… Cum mă citeai și tu pe mine

De lacrima-mi nu are rost

Că, mamă… Ce-am greșit la tine!

*

Dar Dumnezeu m-a-nvăluit

… În fața bisericii noastre

Când Soarele m-a uluit

Cu mirul ce-ți dădu-nspre astre!

*

Viața merge mai departe!

O vorbă ce socoteală face

Căci, când am înțeles ce-mparte

Haina-i-n cuier stătea s-o-mbrace!

*